Tristetea se dilateaza in suflet.
Si-a imbracat chipul de hau de necuprins, cat cafeaua inca se incalzea, iar inima s-a umplut discret cu zat, nisip miscator in asteptare.
Nu planuiam sa intorc remarci ponosite in minte ca pe niste discuri zgariate. Afara lumea s-a infasurat in cearsafuri de ceata si respira lin. Inauntru, totul se intoarce pe dos.
Si totusi. In jurul unui suflet indiferent totul se usuca. Sa simti sau sa nu simti, ar trebui sa fie intrebarea.
Comments
Loading…