Cu cat mai mult cauti un loc in care sa iti versi iubirea, sa uiti de ea si malignitatea ei, se inteteste, dospeste, pana cand fiecare sertar al sufletului se intinde catre tine, ingreunat de o avalansa de bine. Iar apoi fiecare pas inainte aduce a chipuri care au rupt un colt din felul tau de a fi si l-au topit, un colt de ciocolata fin amaruie, intr-o folie fosnitoare de zambet.
Te intrebi apoi ce ramane din zbughirea inimii zbuciumate? Din ansamblul de straini ce iti pornesc speranta de la doua fire despicate.-curent intuitiv. Din inundarea vruta-nevruta a pieptului jumulit?
O compasiune dezmembrata, cu urme calde de cuie. O strigare mată pe nume si o intoarcere pe un calcai gri.
Comments
Loading…