Inca de mic copil am trait cu impresia ca orice mi se intampla trebuie sa fie caracterizat de o intensitate halucinanta.
Propaganda iubirii din mass-media mi s-a infiltrat in ganduri si mi-a alterat ratiunea, facandu-ma sa cred ca daca persoana iubita nu mi se confeseaza in timpul unei ploi torentiale, in urma unui conflict minor, cu o melodie usor melancolica in surdina, atunci nu este iubire adevarata.
De-a lungul timpului am ajuns sa constientizez valoarea linistii in relatiile interumane. Cred ca este crucial sa realizam ca dragostea portretizata pe micile si marile ecrane este o absurda exagerare. Complexitatea unui lucru nu-i confera o mai mare veritabilitate; il face doar mult mai greu de inteles.
Iubirea adevarata poate parea plictisitoare; poate fi o simpla plimbare in parc sau trei ore in care te abtii sa nu fii furat de somn cand pieptul persoanei de langa tine este un pic cam prea confortabil.
