Sa nu te indoi cu forta in potopul imblanzirii de scantei. Ramai inc-un ceas cum esti acum, ramai inca o intoarcere de planeta cu avantul infipt in trup.
Sa nu rada nimeni ca ai papadii in loc de plete si ca intr-un singur fum, treci scrumul altora prin degetele albe. Sa nu planga cei cu sufletul lipit de omoplat de mercurul amar ce scapa din fiinta ta, pe la incheieturi.
Grăbita in grija tuturor, o furtuna ce imbratiseaza cu intelegere de satin craterul frigului din ochi.
Stiam in gand ce e de spus, o impreunare de motive si de fard scurs.
Cum lumea se napusteste acum catre semnalul de fum, al unui vis scurt, bilet smuls, al unui chip maleat din speranta propriei calduri.
Mai mult decat de ajuns.
A ramas o farama de jar ce-i turn de control in cutia toracica si intoarce chipul spiritului naufragiat catre lumina.
Comments
Loading…