De multe ori, cand cad prada furiei si ma enervez din motive puerile, incerc sa imi reamintesc ca este firesc sa am sentimente, sa mi le exteriorizez si sa le inteleg.
Ma gandesc totusi, spre exemplu, la cum ar arata un lup furios. Ce fel de aspect infricosator ar putea avea si, mai mult, cata lipsa de intelegere ar duce in spate? Imi imaginez cum fiecare fragment de padure s-ar feri din fata sa si cum nimeni nu ar putea sa se gandeasca ca sub atata ferocitate se afla un suflet cu aceleasi sentimente care trebuiesc exteriorizate si intelese.
Ma intreb, oare cati oameni isi ineaca emotiile in negare, temandu-se sa nu devina niste lupi feroce – cand, de fapt, nu sunt decat niste oameni coplesiti?
Comments
Loading…