Adolescenta m-a adus in pragul de a petrece ore intregi in fata oglinzii. Nu imi consum timpul aranjandu-mi parul pana la ultimul fir sau potrivindu-mi hainele astfel incat sa arat ca scoasa din cutie. Toate minutele mele se pierd cand stau si imi analizez fiecare parte a corpului.
Imi vad palmele care intr-o seara de Decembrie, tarziu, au fost cuprinse si adapostite de frigul aprig al iernii. Imi vad cicatricea care urla pentru a fi observata, care ma distinge si ma ridiculizeaza. Imi indrept privirea si imi vad fata de o expresivitate monstruoasa, ce nu imi permite sa ma feresc si ma expune intr-un mod injust. Totusi, poate ca n-am sa fiu mereu doar un manechin.
Poate ca nu sunt doar o pereche de maini care s-au lasat atinse de gesturi nepotrivite, o cicatrice galagioasa sau o fata tradatoare. Poate ca sunt mult mai mult decat corpul in care ma aflu.
Comments
Loading…