Timpul a fost intotdeauna un concept fascinant, cum variaza pentru fiecare
persoana si cum prezentul pe care il traiesc eu poate fi trecutul celui de
langa mine.
In aceasta idee, observ ca deseori ma agat de sintagma „o voi face mai
tarziu”. Acest „mai tarziu” ma intriga. De cate permise de amanare putem
abuza pana cand avem sa ne certam cu secundele si sa culminam intr-o lupta
acerba? Am invatat de-a lungul vietii ca timpul nu este rabdator si cand
intarzierile noastre ii capteaza atentia, ne fura cele mai pretioase clipe.
Daca exista un „acum”, de ce nu profitam de privilegiul de a il consuma?
Cat de mult putem spune „mai tarziu” pana cand se va transforma in „prea
tarziu”?
Comments
Loading…