Evit sa ma uit prea mult timp la poze cu mine din anii trecuti. Daca petrec un numar considerabil de clipe analizandu-ma, ajung sa imi gasesc o serie nesfarsita de neajunsuri. Culorile pe care le purtam erau urate, felul in care imi aranjam parul era caraghios, zambetul meu stramb ma facea sa arat stupid.
Incerc, odata cu trecerea timpului, sa ma descotorosesc de aceasta latura malitioasa a mea, plina de prejudecati si comentarii rautacioase. Desi este crucial sa invatam cum sa lasam in urma fragmente din noi cu o oarecare cruzime nefireasca, cum am putea sa ne condamnam esenta pura?
Micii noi nu au luptat atat pentru noi, pentru a ne salva si a ne ghida spre noi orizonturi pentru ca noi sa ii catalogam drept “jenanti” sau “ciudati”.
Comments
Loading…