Momentul 0

Eclipsa de suflete întredeschise. Momentul 0. Fantoma lunii ne cauta prin
ochi de praf de stele. In freamat si tacere suntem doar glasul frant al
soarelui, ce intotdeauna cere. Disparitie subita, mozaic al unui univers
topit. La focul mic al unui singur suflet. Credeam ca totul e viu, iar noi
pe dinauntru zugraviti de rafale de rasarit. Cu care suflet sa ma prezint?
Iata, o sansa oarba a pulberelor vorbitoare de cer.

In noi infinitul clipeste moale din ochi si ne crede naiv luna plina.