Norocul bizar

‘Zilele astea,
ma voi lepada de casa goala,
craterele din drumul nostru se vor umple,
lacrimile se vor preface in ninsoare,
anul de-acum, ziua cu care-mi impart respiratia,
imi vor fi straine’
-iti spui, mintind si zambind pe jumatate, mereu pe jumatate,
caci ti-e greu sa-ti imaginezi intregul.
Dezbraca copertele febrile ale nevindecarii,
Iarta-ti neiertarea,
De greseli inca neispravite,
De dureri neintratâmplate,
Norocul tau bizar te tine
In teama de intuneric,
Teama de noroc prea mult
Te tine in intuneric.