Cand am iesit pe poarta aceea ultima data, am lasat in urma un schelalait de catelus, micut cat o palma. Tremura cand adia vantul incet, iar ochii abia daca-i tinea deschisi. Il mangaiam la mine in poala si il lua somnul imediat ce se simtea la caldura si in siguranta. Atat am facut pentru el.
Cand am intrat pe aceeasi poarta peste un timp, cea mica eram eu. Crescuse si latra impunator – dar nu la mine. Pe mine ma tinuse minte. Toti imi ziceau cum cainii nu te uita. Nu ma gandisem prea mult daca e adevarat, imi era destul de frica de caini. Dar am gasit aceiasi ochi senini si plini de chef de joaca si am stiut ca ma stia. Acestea sunt momentele in care incepe sa nu-ti mai pese de promisiunile incalcate ale oamenilor care ti-au spus ca nu te uita.
Comments
Loading…