O rana si inca una

Un lucru bizar pe care l-am remarcat de-a lungul vremii este singuratatea pe care o manifesta atat de violent ranile noastre.

Am observat ca nu exista o dorinta mai mare decat cea de a avea o alta rana care sa o oglindeasca pe cea precedenta, sa le observi cum se aliniaza si isi duc procesul de vindecare impreuna, ca mai apoi sa isi mareasca cercul si sa te surprinzi captiv intr-un cerc vicios.

De multe ori am crezut ca o rana deschisa este un vizor catre suflet, catre o latura umana ce nu se exprima atat de usor – decat doar atunci cand este stimulata. Mai mult de atat, am resimtit aceasta dorinta de expunere secventiala – prin deschiderea unui vizor, iti doresti sa le deschizi pe toate.

Fascinanta si ciudata este mintea omului, insa dorinta de expunere a sinelui este indubitabil de nestapanit. O rana si inca una, iar ferestrele sufletului se deschid milimetru cu milimetru.

📷 Taberele Coolturale BookLand