in ,

Paianjenul cu o mie de ochi

De cand eram mica, ma stiu cu o frica acuta de insecte. Reflexele mele nu ma dezamagesc niciodata si ma feresc cat se poate de rapid de orice gandacel, oricat ar fi de mic. Cu siguranta, in varful acestei piramide a ororilor se afla paianjenii.

Intregul meu corp ingheata cand se impiedica de aceasta fiinta cu opt picioare. Cu timpul, insa, si cu schimbarile inevitabile prin care am trecut mai mult sau mai putin voit, am dezvoltat o dorinta de a fi vazuta. Aceasta dorinta depasea forta oricarei temeri si m-am gandit cat de minunat ar fi sa pot tine in palma un paianjen cu o mie de ochi. Sa pot fi strecurata prin toate cele o mie de lentile si sa ma proiecteze prin zeci de nuante de culori. Cred ca doar atunci m-as simti complet vazuta si inteleasa. Cred ca doar aceasta fiinta mitica, apogeu al temerilor mele, ar putea intelege fiecare substrat al fiintei mele.

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Cronica Muncitoreasca (ziua 73)

Doina Rusti – Gala BookLand, editia I