O matrioska cu soarele insurubat in ochi.
Nu m-a imblanzit indeajuns prezentul,
L-am asteptat pana m-a intrecut,
Inima mea poarta gustul
Prologului ce-i copilaria.
Papusile-mi din trup
Se dezbina ca placile tectonice-
Se smucesc si isi armonizeaza nesiguranta,
Privind de jos dealurile moi ale scoartei cerebrale –
De parca ar fi figuri in nori,
Se uita cu binoclu,
Se imbrancesc cu viitorul,
Pana cand ratiunea stinge lumina simtirii.
Pana de curent

Comments
Loading…