Schimbarile sunt firesti si incontestabile. Indraznesc sa afirm ca sunt chiar elemente vitale in evolutia noastra ca oameni individuali, dar si ca tot unitar in societate. Cu toate acestea, trebuie sa existe o limita, nu? Mereu m-am intrebat cat ii este permis unei persoane sa se schimbe pana cand isi pierde esenta si transcende intr-un alt sine, intr-un alt corp si alte perceptii? Si care ar fi consecinta pentru o astfel de metamorfoza? Linia ce separa schimbarea benefica de cea transfigurativa este subtire si uneori ajung sa ma gandesc daca poate fi dusa chiar la nesfarsit? Cand se transforma evolutia intr-o crima mascata?
Comments
Loading…