Am ajuns inca de la o varsta frageda la concluzia ca Universul opereaza dupa propriile sale reguli, indiferent de ce ne dorim noi. Mereu ma miscam mult prea repede ori ma opream la momentul nepotrivit. Iar cursul firesc al lucrurilor imi dadea peste calcaie si ma facea sa cad asemenea copiilor rautaciosi din scoala generala, care imi puneau piedica pe hol. Ma regaseam adesea la geamul camerei mele, privind cerul si intreband diverse, fara a primi vreun raspuns concret. Mereu m-am simtit prea inainte sau prea inapoi pentru clipele pe care le traiam. Aveam nevoie de un semn, de un imbold si il ceream mult prea devreme sau mult prea tarziu. Mi s-a parut nedrept. Inca mi se pare, dar nu mai ofer importanta acestui lucru.
Cu toate acestea, inca ma intreb: unde se opreşte universul cand ai nevoie de un semn divin?
Comments
Loading…