in ,

Pestera

Am constientizat recent ca intregul meu craniu este o pestera, o caverna in care ma tarasc si ma ascund cand lumea de afara devine mult prea infricosatoare.

Imi imaginez cum devin cea mai mica fiinta de pe planeta si imi intru pe sub pleoape, ca in fabulele vechi, pana pe dupa orbita. Imi gasesc un loc cald si linistit unde ma intind si adorm zile in sir, pana cand vuietul din exterior devine suportabil.

Am tot auzit expresia “esti prea in capul tau”, dar oare stiu ei cata liniste salasluieste intre peretii rigizi de os? Oare stiu ei cum e sa iti fii propriul adapost, sa te primesti si sa te gazduiesti oricand este furtuna in Univers?

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

O Zi Coolturala cu Fuego la Adjud!

Iluzii