Prin natura mea de adolescent timid, de multe ori alegeam sa ma trag un pic de guler si sa ma dau doi pasi mai in spate, lasand nevoile altora sa primeze, iar ale mele sa isi astepte cuminti randul.
Cu timpul, am invatat ca traiul unei bucati de plastilina nu devine niciodata mai usor si ca este crucial sa imi cuprind viata in propriile maini. Este bizar sa vezi cum, atunci cand lutul se intareste si devine strasnic, oamenii se mira de schimbare. “Te gandesti numai la tine, esti un munte de egoism!” sunt cuvinte pe care le auzi cand nu te mai lasi modelat de cei din jur, iar o multumire cred ca este cel mai adecvat raspuns. “Multumesc, m-am luptat mult sa ajung in acest punct!”
Empatia este o virtute pe care nu toata lumea o poate dobandi, insa a castiga un pic de egoism constituie o adevarata provocare si o dovada de curaj.
Comments
Loading…