Sa nu simti cum trece timpul

Cand eram copil, simteam cum fiecare luna a anului imi da o imbratisare zdravana inainte sa plece si sa faca loc urmatoarei. Simteam ca timpul este rabdator cu mine, ca imi construieste un spatiu doar al meu in care sa nu simt rapiditatea cu care se scurg momentele.
Crescand, am observat ca magia timpului a disparut incet si s-a transformat, sub ochii mei, intr-o greutate ce imi apasa umerii slabi. Cum se intampla aceasta metamorfoza?
Lunile nu ma mai cuprind si nici nu ma imping usor de la spate cand nu am suficienta indrazneala sa merg mai departe. Acum trec pe langa mine fara sa ma salute, iar in goana lor se agata de cate o caramida a spatiului in care ma refugiam candva.
📷 Taberele Coolturale BookLand