Schimbarea

Ma uit in oglinda in fiecare dimineata, dar nu sesizez nici o schimbare. Si
mi se pare ciudat. Aproape toata lumea din jurul meu imi spune cat de mult
si de des ma schimb. Mie nu-mi place acest termen de „schimbare fizica”. Ma
face sa ma simt ca un sarpe ce-si leapada pielea, abandonand-o intr-un loc
pe vecie. Eu nu pot renunta la aparenta mea fizica. In fiecare seara vorbesc
cu mine insami, sesizand atat de multe schimbari, chiar si de la zi la zi.
Si mi se pare ciudat. Aproape nimeni din jurul meu nu realizeaza aceasta
maturizare, oricat de infima sau majora ar fi ea. Insa nu pot da vina pe cei
din jur, caci si eu tind sa tin aceasta maturizare ascunsa. De frica poate.
De frica de a ma uita in oglinda intr-o dimineata si sa vad un ten ridat.
Cam atat de repede mi se pare ca ma maturizez. Oricum, mi-ar placea sa am un
suflet batran intr-un corp tanar. As putea vedea lumea mai clar, dar fara
nevoia ochelarilor de vedere cu lentila groasa.