“Astazi din amintiri vom trai”. Imi spun si ma invelesc cu minele terestre ale ramasitelor de momente. Ma infrupt din gandul zambetelor ramase intre dinti. Din soaptele usoare in care ne îngânam felul de a fi. Prietenii care peticeau cerul.
De fapt, mi s-a parut ca i-am zarit intr-o masina in acceleratie, iar de pe bancheta din spate a zburat la picioarele mele un chistoc de tigara. Imi parea un gest strain si anonim. L-am stins. Le-am facut cu mana din oglinda retrovizoare.
Zilele apuse m-au napadit precum gargaritele. Fac tot posibilul sa imi intind fericiri pe dupa urechi ca pe un vag parfum; ca pe o palida recunostiinta ca la un moment dat, la un semafor comun al trecutului, ne-am fi recunoscut.
Comments
Loading…