Sentinta

Esarfa din umbre infasurata strans in jur, cu un telefon de gheata lipit de obrazul transparent-stang. Sa vorbesc cu ostaticul meu preferat, din celula coastelor mele. Sa raspunda inima domolita, cu bataia intepenita in gat. Din vorba in vorba sa imi desfac sufletul din pijamalele-i in dungi.

Opresc malaxorul minții mele uitate în zbor invers. Imi trimit coduri morse prin puls. Imi spun ca mai am carari trasate in acea inima , ce numara zilele,

 Condamnata la al meu suflet mereu tomnatic.