Capcana singuratatii e confortul de neclintit al propriei persoane.
Aerul gentil al diminetii iti traseaza chipul la fel, zapada iti cuprinde mainile cu acelasi frig al carui scantei te inteapa, lumina trece, si se amesteca cu tine in casa.
Oamenii rad cu acelasi hohot prin geamuri zavorate.
In seri portocalii, cu fasiile unui apus sangeriu intinse pe masa si o admiratie neimpartita, stai nemiscat si valul Nazaré ramane ascuns in coltul unui ochi.
Te gandesti ca daca nu am avea gene, lumea si-ar indesa cu pumnii frumusetea in ochii nostri.
Iar atunci din seara ramane doar un zambet alungit de la tine pana la nimeni.
Comments
Loading…