in ,

Solitudine

Inca de mic copil visam la clipa in care aripile mi se vor dezmorti complet si ma voi putea avanta intr-un zbor atat de asteptat si de nesigur.

Aflandu-ma in pragul decolarii, in timp ce imi netezesc aripile si imi intind picioarele pentru un zbor cat mai lin, nu pot sa nu ma gandesc la siguranta solului, la confortul pe care mi l-a oferit si la incertitudinea ce ma asteapta dincolo de hotarul orizontului.

Astfel, in momente ca acesta, ajung sa ma intreb : cand poti face absolut tot ce iti doresti, cand poti atinge culmi la care nici nu indrazneai sa visezi si cand nimeni nu mai este langa tine sa te trezeasca din acea visare – cum esti? Incredibil de liber sau teribil de singur?

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Complexul kafkian

Am distrus universul din ghiozdan Ziua Internationala a Non-Violentei in Scoala