La varste fragede, ne vine greu sa credem ca nu avem cum sa fim compatibili cu toata lumea. Dezvoltam o respingere launtrica fata de propria persoana, intrucat ajungem sa credem ca problema este la noi – daca am fi altfel, probabil ne-am putea intelege cu toata lumea.
Un astfel de gand ne adanceste in “cultura straturilor” in care devenim membri onorifici, adaugand cate un strat diferit al personalitatii noastre la fiecare interactiune. Schimbam straturile intre ele, le contopim si le decupam numai pentru a se putea potrivi pe cerintele nespuse ale interlocutorului nostru.
Schimbarea este inevitabila si, de multe ori, benefica. Cu toate acestea, greutatea a cator straturi poate suporta corpul nostru pana sa fim rapusi la pamant? In ciuda modificarilor interminabile prin care trecem voluntar in dorinta de a apartine unui grup, cred ca este crucial sa ne amintim si sa pretuim mereu acea versiune a noastra ce razbeste de sub toate straturile – si sa ii mai aratam lumina Soarelui din cand in cand.
Comments
Loading…