in ,

Taxi

Rareori aleg sa nu merg pe jos pana acasa. Sunt de-a dreptul entuziasmata sa bat acest oras la pas si sa ii absorb fiecare crapatura din asfalt.

In putinele momente in care ma simt prea extenuata si aleg sa chem un taxi sunt acaparata de acelasi gand bizar. Cum imi zaresc blocul imi imaginez cat de minunat ar fi sa nu se opreasca masina, sa mearga pana ramane fara combustibil si sa ma lase in pustiul in care nimerim sa ajungem.

Realizez ca este ceva fundamental gresit legat de mine, ca imi doresc sa fiu ceva utopic, intr-un loc fantastic. Mi-as dori sa stie soferul unde se afla acest loc, dar freamatul talpilor mele pe covorasul masinii il ghideaza doar la poalele blocului meu.

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Cronica muncitoreasca (ziua 80)

Cronica muncitoreasca (ziua 81)