Obisnuiesc sa las mereu usa crapata cand parasesc o incapere. Ma gandesc ca, astfel, imi usurez cursul firesc al lucrurilor; poate uit ceva sau pe cineva acolo.
O usa lasata crapata va scartai la cel mai firav fior al vantului si, odata cu sunetul iritant, ma va aduce inapoi in camera. Devin astfel unicul cobai al unui experiment menit numai sa ma ridiculizeze. De cate ori ma pot intoarce in camera pana sa realizez ca doar cad prada trucurilor jucate de timpul trecator?
Fiind victima acestui studiu inchipuit, am ajuns sa dezvolt propria mea teorie. Oamenii se pot lasa atat de usor influentati, incat este crucial sa revenim de zeci de ori in camera din care am plecat doar pentru a ne aminti ca am fost pacaliti, ca nu am uitat nimic. Cand aceasta idee ni se va intipari suficient de bine in minte si tentatia de a reveni in camera va disparea, vantul destinului va bate cu atata putere incat va inchide usa permanent.
Comments
Loading…