Tropaiala la borcan

Supara-te ca te superi… si apoi nu te mai supara. Imi vine uneori sa ma descalt, sa deschid geamul si sa arunc adidasul dupa asa-zisul sofer care era sa imi faca felul, ca nu s-a asigurat. Imi vine uneori sa il trag de gluga pe cel care s-a bagat in fata la coada de la magazin. Imi vine uneori sa tropai cu bocancii in tavanul vecinilor de jos, cand fac prea multa galagie. Imi vine uneori sa imping telefonul jos din pat cand ma anunta ca e dimineata. Imi vine uneori sa il calc pe ambele picioare pe cel care ma inghionteste in tramvai. Si apoi… inchid instinctul in sertar, pana se face bun si cuminte, pana cand decide ca vrea sa se poarte civilizat si pana cand intelege ca n-are rost sa punem piedica nimanui, caci asta nu remediaza raul pe care l-am trait. E bine sa te enervezi. Dar e bine sa te si opresti la timp.