Mi-am imaginat ca toate florile au fugit de la locul lor si s-au adunat ca la un festival organizat, peste tot pe unde am trecut astazi. Vedeam deja gradinile botanice ramase doar cu ramurele gri si crengute pustii, imbibate in ultima dara de parfum pe care au lasat-o florile pe acolo pe unde au fost. Am fost spectatoare la un spectacol pentru care nu am platit bilet.
Am vrut si eu sa iau cu mine un bobocel cu petale roz, dar a strigat la mine sa il las acolo, in casuta din copac, unde a crescut fericit pana atunci. Am inteles ca florile au un singur “acasa”, langa celelalte flori, unde viata e interconectata cu lumina si mireasma lor. Tot de asta se si ofilesc in vaza, de supararea dorului de casa.
Am luat cu mine doar umbra florilor, trasata de soare pe dosul palmelor mele, unde nu vor mai avea ocazia sa se ofileasca niciodata.
Comments
Loading…