in ,

Un ultim strop

Ultimul strop de ploaie trece intotdeauna nesesizat. Nimeni nu stie cand a cazut ultima picatura, dar cu totii stim cand a inceput ploaia. Ultimul strop de cerneala dintr-un stilou ce pateaza hartia cu ganduri nevorbite este mereu regretat- finalul unei sesiuni de intins sentimente pe foi albe. Ultimul strop de apa dintr-un pahar ramane vesnic acolo, caci nu se oboseste nimeni sa ii dea importanta odata ce setea ne-a fost satisfacuta. La fel e si cu oamenii, ultimul ramas nu mai primeste atentia nimanui. Ultimul la coada, cand rafturile sun deja goale, ultimul ce preda testul, cand clasa deja se transforma in zumzet de idei, icnete si rasete. De multe ori am fost eu ultimul strop de om. Nu primeam cine stie ce atentie. Insa eu contez atat de mult pentru mine, caci eu stiu sa port povara “ultimului”, astfel salvand pe cineva de la a se zbate cu neimportanta ce ii este acordata.

What do you think?

Written by Ariana

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Cronica muncitoreasca (ziua 75)

Bogdan Tataru – Gala BookLand, editia I