in ,

Viata bate visul

In fiecare noapte, in jurul orei 4, ma trezesc cu aceiasi ochi grei si aceleasi respiratii sacadate in urma unui vis ce mi se petrece prin gand de cand ma stiu.

Ma plimb printr-o padure si ajung la malul unei ape. Imi alung degetele fierbinti de la toropeala verii idilice prin iaz si, deodata, un brat rasare de sub ape si ma apuca, tragandu-ma in adanc. Recunosc pe unul dintre degetele scheletice ale mainii straine semnul din nastere al prietenului meu si aud rasetele infundate a mii si mii de oameni, de pe mal. Daca as mai crede in vise si visuri, probabil m-ar ingrozi insistenta aceluiasi mesaj sinistru; as cere sfatul unui clarvazator. Acum sunt doar plictisit de caracterul repetitiv al propriului meu subconstient.

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Ca plumbul

Frica