Odata cu trecerea timpului, dupa ce am invatat ca este in regula sa imi arunc pelerina de pesimism si sa ma bucur de lumina ce scalda cerul, am ajuns sa cunosc si oamenii care refuza vehement sa recunoasca existenta iubirii.
Mereu m-am intrebat cum s-ar manifesta un astfel de trai, intr-o lume in care afectiunea este pretutindeni. Un mic exercitiu de imaginatie m-a ajutat sa imi conturez o poiana splendida in mijlocul unei paduri. Pot doar sa imi imaginez cum un om ce duce o viata fara iubire se alunga prin padure, prin poiana si se aseaza fix in locul in care avea sa creasca cea mai frumoasa floare; ori, prin mersul sau leganat si indiferent, rupe cele mai zvelte fire de iarba.
Tind sa cred ca sa treci prin viata si sa negi iubirea este ca o goana dupa aur, cand alegi sa te dai batut fix inainte de a descoperi intrarea in mina de cristal.
Comments
Loading…