Cand nu era slova decat o unealta
In mana acelui ce scria cuvinte
Nu stia omul de rand c-o sa poata
A pune in versuri tot ceea ce simte.
Si cum nu simtise el insusi ceva,
Pe foaie scria povesti imaginate.
Dar sufletul sau dormita undeva
La liniste, soapte, la frig si la noapte.
A dat omul nostru, dintr-un accident,
De ce nu stiuse ca inseamna viata
Nu mai simtea ca e omnipotent,
Ci plin de durere, scria… o prefata.
Din dragoste, jale, din gandul profund,
Picta, cu cerneala, din nou pe hartie.
Din sufletul treaz, deunazi muribund,
Poet devenind… scria poezie.
Comments
Loading…