๐ท๐๐๐๐๐๐๐ก๐. ๐๐๐๐ข๐๐ ๐ ๐ ๐ก๐๐๐ง๐๐ ๐ก๐. ๐๐๐๐๐ ๐๐ ๐๐๐๐ ๐ ๐ ๐ ๐ ๐๐๐๐๐ ๐ก๐ ๐๐ ๐๐๐ก๐ ๐๐๐๐๐๐ง๐๐.
MIRUNA: De ce mi se intampla asta fix mie? Cand o sa treaca? Cat treโ sa mai indur? Ca macar de ar fi doar urate, daโ mai si dor ca dracuโ. (๐๐๐๐๐๐ ๐ ๐ ๐๐ ๐ ๐ ๐ก๐๐๐๐๐ ๐ข๐ ๐๐๐ , ๐๐๐๐๐๐) Nu ma mir ca nu vrea sa se uite nimeni la mine, nici eu nu suport sa ma uit la mine! Arat oribil…
Fuge inapoi in pat, isi baga fata in perna si continua sa planga.
VOCEA MAMEI: Mirunaaa, esti gata? Hai ca plecam!
MIRUNA: Nu ma mai duc nicaieri!
MAMA: Cum adica? De ce plangi?
MIRUNA: Nu mai ies din casa pana nu imi dispar nenorocitele astea de cosuri!
MAMA: Iubita mea… nu mai fi asa dura cu tine… ia sa te vad, intoarce-te. (๐๐๐๐ข๐๐ ๐๐ ๐ ๐ ๐๐๐๐ก๐ ๐๐๐๐ข๐ ๐๐๐ ๐๐๐๐๐ ๐๐๐๐ก๐๐ข ๐-๐ ๐๐๐๐ก๐ ๐๐๐ก๐ ๐๐๐๐๐ ๐ ๐๐๐) Hai sa vad pe care nu le aveai ieri… asta…si asta…(๐๐ ๐๐ข๐๐ ๐๐๐ก๐ ๐๐ ๐๐๐๐ข๐ ๐๐๐๐๐๐ ๐๐๐ง๐๐ข๐๐ ๐๐๐๐๐๐๐)
MIRUNA: Cum poti sa le pupi? Sunt scarboase. Eu sunt o scarboasa.
MAMA: Nu esti deloc scarboasa. Esti frumoasa!
MIRUNA: Mami, nu ma mai minti! Unde sunt frumoasa? Ca nu vad, nici eu, nici… nimeni… in afara de tine.
MAMA: Pentru ca eu te vad dincolo de acneea cu care te lupti momentam. Tu, Miruna, esti mai mult decat atat, iar la un moment dat o sa vada si altii. Aceia o sa fie cei care chiar conteaza in viata ta si care nu se vor bloca in niste cosuri… trecatoare, pana la urma. Doar ai rabdare cu ele si cu tine.
MIRUNA: Cum trecatoare? Ca nu trec nicicum!
MAMA: Pierzi din vedere esentialul, draga mea. Cine o sa te iubeasca, o sa te iubeasca pentru cine esti tu.
๐ฟ๐ ๐๐๐๐๐๐ ๐ ๐๐๐๐๐๐๐, ๐๐๐๐ข๐๐ ๐ ๐ ๐๐๐โ๐๐๐ง๐ ๐๐ข ๐๐ข๐๐ก ๐๐๐๐ ๐๐ ๐ก๐๐ ๐๐๐๐ก๐๐ข ๐ ๐๐ ๐๐ข๐๐๐ ๐๐๐๐๐๐๐๐๐ก๐๐ข๐๐๐๐ ๐๐๐ก๐๐ ๐ ๐๐๐. ๐ถ๐ข ๐ก๐๐๐ก๐ ๐๐๐๐ ๐ก๐๐, ๐ ๐ข๐๐ก ๐๐ ๐๐๐๐ก๐๐๐ข๐๐๐ ๐ฃ๐๐ง๐๐๐๐๐.
๐ป๐๐๐ข๐๐๐๐ ๐๐๐๐๐ข๐๐ข๐. ๐ธ๐๐๐ฃ๐ ๐๐๐๐ ๐๐๐ ๐๐ ๐๐, ๐โ๐๐๐๐ก๐๐ ๐, ๐ ๐๐๐๐ก๐ ๐๐ข ๐๐๐๐๐ก๐ข๐. ๐ด๐ข๐๐ ๐ก๐๐ก ๐๐๐๐ข๐ ๐๐ ๐๐๐๐๐๐๐:
โข ELEVA: Degeaba dai cu fond de ten ca uratenia nu se poate ascunde!
โข UN ELEV: Te-ai spalat pe fata in dimineata asta?…
๐๐๐๐ข๐๐ ๐๐ง๐๐ข๐๐๐๐ ๐ก๐, ๐๐ข๐๐ ๐๐๐๐๐ ๐๐๐ ๐ ๐๐๐๐๐, ๐ ๐ ๐๐ ๐๐๐ง๐ ๐๐ ๐ ๐๐๐๐๐ ๐๐๐ก๐-๐ข๐ ๐๐๐๐ ๐ ๐ ๐๐๐๐๐๐. ๐ด๐๐๐๐ ๐ด๐๐๐ฅ, ๐ข๐ ๐๐๐๐๐ ๐๐ ๐ ๐๐๐๐๐.
ALEX: Cred ca ti-ar prinde bine o batista, uite! (๐๐ ๐๐๐ก๐๐๐๐ ๐ ๐๐๐ก๐๐ ๐ก๐)
MIRUNA: Daca ai venit sa iti bati si tu joc de mine, te rog pleaca!
ALEX: Si sa imi irosesc un servetel pentru asta? Nu sunt genul. Tin la servetelele mele.
MIRUNA: Multumesc… (๐๐๐ก๐๐๐๐๐ก๐, ๐๐๐๐๐๐ ๐ก๐ ๐๐๐ก๐๐ ๐ก๐ ๐ ๐ ๐ ๐ ๐ ๐ก๐๐๐๐ ๐๐ ๐๐๐๐๐๐๐) ooofff, acum mi s-a sters machiajul!
ALEX: Si ce daca? Stiu ca n-o sa ma crezi, dar pentru mine esti chiar misto! Nu acum cand plangi, ci in general. Adica… tot misto esti si acum, dar imi placi mai tare cand nu stiu… nu esti suparata.
Acasa.
MIRUNA: Mamiiiii, cred ca ma place un baiat!
MAMA: Hai, povesteste-mi.
MIRUNA (๐๐ ๐๐๐๐๐๐ ๐๐๐๐๐๐ก๐): Iar s-au luat de mine la scoala si am plecat suparata si un coleg Alex a venit dupa mine si mi-a spus ca sunt misto si plangeam si lacrimile mi-au sters fondul de ten si el a zis โsi ce daca?โ pentru ca sunt misto si cand sunt si cand nu sunt suparata, daโ de fapt si atunci tot misto sunt.
MAMA: Asta a tot repetat? Ca esti misto?
MIRUNA: Nu, el a zis o singura data, dar eu numai asta imi amintesc.
MAMA: Si fix dimineata ti-am spus ca va sosi si momentul in care sa fi privita dincolo de acnee. Vezi? Misto!
MIRUNA: Aaa… si m-a si pupat pe obraz, mi-am amintit.
MAMA: Si nu l-ai intrebat dupa cum de-a putut sa te pupe? Vezi ca nu esti scarboasa?!
MIRUNA: Pai n-as fi crezut ca m-ar pupa vreodata altcineva in afara de tine…
MAMA: M-am gandit si cred ca cel mai bine ar fi sa mergi la un dermatolog, sa nu mai aplici toate cremele despre care citesti tu pe internet. Sa afli cauza de la un specialist si apoi sa primesti un tratament personalizat. Te-am si programat. Nu te superi, da?
MIRUNA: Mami, asta e super!!! O sa scap de acnee!!! ศn sfarsit!
Epilog: Acneea doare. Fizic, psihic chiar doare. Si desi te destabilizeaza si nu mai ai incredere in tine, visezi la ziua in care povara aceasta se va sfarsi. Doar ca, pana atunci nu-ti imaginezi cum ai putea sa iti creezi o perspectiva mai pozitiva asupra situatiei. Doar ca stii ce pierzi? Timp pretios. Timp din copilaria ta. care nu se mai intoarce. Asa ca mai bine accepta-te! Peste ani o sa razi de momentele astea. Crede-ma pe cuvant. Iti spune asta un om care a trecut prin ce-ai trecut si tu!
Voice-over: Mihaela Tatu
Text: Elena Vari
Art: Adrian Baldovin


Comments
Loading…