𝐷𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑡𝑎. 𝑀𝑖𝑟𝑢𝑛𝑎 𝑠𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑧𝑒𝑠𝑡𝑒. 𝑀𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑙𝑎 𝑏𝑎𝑖𝑒 𝑠𝑖 𝑠𝑒 𝑜𝑝𝑟𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑛 𝑓𝑎𝑡𝑎 𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑧𝑖𝑖.
MIRUNA: De ce mi se intampla asta fix mie? Cand o sa treaca? Cat tre’ sa mai indur? Ca macar de ar fi doar urate, da’ mai si dor ca dracu’. (𝑖𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑠𝑎 𝑖𝑠𝑖 𝑠𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑎 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑠, 𝑝𝑙𝑎𝑛𝑔𝑒) Nu ma mir ca nu vrea sa se uite nimeni la mine, nici eu nu suport sa ma uit la mine! Arat oribil…
Fuge inapoi in pat, isi baga fata in perna si continua sa planga.
VOCEA MAMEI: Mirunaaa, esti gata? Hai ca plecam!
MIRUNA: Nu ma mai duc nicaieri!
MAMA: Cum adica? De ce plangi?
MIRUNA: Nu mai ies din casa pana nu imi dispar nenorocitele astea de cosuri!
MAMA: Iubita mea… nu mai fi asa dura cu tine… ia sa te vad, intoarce-te. (𝑀𝑖𝑟𝑢𝑛𝑎 𝑖𝑠𝑖 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑛𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎-𝑖 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑓𝑎𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑚𝑒𝑖 𝑠𝑎𝑙𝑒) Hai sa vad pe care nu le aveai ieri… asta…si asta…(𝑖𝑖 𝑝𝑢𝑝𝑎 𝑓𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑛 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑛𝑜𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑒𝑧𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑎𝑐𝑛𝑒𝑖𝑐𝑒)
MIRUNA: Cum poti sa le pupi? Sunt scarboase. Eu sunt o scarboasa.
MAMA: Nu esti deloc scarboasa. Esti frumoasa!
MIRUNA: Mami, nu ma mai minti! Unde sunt frumoasa? Ca nu vad, nici eu, nici… nimeni… in afara de tine.
MAMA: Pentru ca eu te vad dincolo de acneea cu care te lupti momentam. Tu, Miruna, esti mai mult decat atat, iar la un moment dat o sa vada si altii. Aceia o sa fie cei care chiar conteaza in viata ta si care nu se vor bloca in niste cosuri… trecatoare, pana la urma. Doar ai rabdare cu ele si cu tine.
MIRUNA: Cum trecatoare? Ca nu trec nicicum!
MAMA: Pierzi din vedere esentialul, draga mea. Cine o sa te iubeasca, o sa te iubeasca pentru cine esti tu.
𝐿𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎𝑠𝑖 𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑑𝑎, 𝑀𝑖𝑟𝑢𝑛𝑎 𝑠𝑒 𝑚𝑎𝑐ℎ𝑖𝑎𝑧𝑎 𝑐𝑢 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑓𝑜𝑛𝑑 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑛 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑒𝑟𝑓𝑒𝑐𝑡𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑓𝑒𝑡𝑒𝑖 𝑠𝑎𝑙𝑒. 𝐶𝑢 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎, 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒.
𝐻𝑜𝑙𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑖𝑐𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐸𝑙𝑒𝑣𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑎𝑑 𝑑𝑒 𝑒𝑎, 𝑐ℎ𝑖𝑐𝑜𝑡𝑒𝑠𝑐, 𝑜 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑐𝑢 𝑑𝑒𝑔𝑒𝑡𝑢𝑙. 𝐴𝑢𝑑𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑚𝑎𝑟𝑐𝑖:
• ELEVA: Degeaba dai cu fond de ten ca uratenia nu se poate ascunde!
• UN ELEV: Te-ai spalat pe fata in dimineata asta?…
𝑀𝑖𝑟𝑢𝑛𝑎 𝑖𝑧𝑏𝑢𝑐𝑛𝑒𝑠𝑡𝑒, 𝑓𝑢𝑔𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑟𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎, 𝑠𝑒 𝑎𝑠𝑒𝑎𝑧𝑎 𝑝𝑒 𝑜 𝑏𝑎𝑛𝑐𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑐 𝑠𝑖 𝑝𝑙𝑎𝑛𝑔𝑒. 𝐴𝑝𝑎𝑟𝑒 𝐴𝑙𝑒𝑥, 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔 𝑑𝑒 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎.
ALEX: Cred ca ti-ar prinde bine o batista, uite! (𝑖𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑜 𝑏𝑎𝑡𝑖𝑠𝑡𝑎)
MIRUNA: Daca ai venit sa iti bati si tu joc de mine, te rog pleaca!
ALEX: Si sa imi irosesc un servetel pentru asta? Nu sunt genul. Tin la servetelele mele.
MIRUNA: Multumesc… (𝑟𝑒𝑡𝑖𝑐𝑒𝑛𝑡𝑎, 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑏𝑎𝑡𝑖𝑠𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑠𝑒 𝑠𝑡𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖) ooofff, acum mi s-a sters machiajul!
ALEX: Si ce daca? Stiu ca n-o sa ma crezi, dar pentru mine esti chiar misto! Nu acum cand plangi, ci in general. Adica… tot misto esti si acum, dar imi placi mai tare cand nu stiu… nu esti suparata.
Acasa.
MIRUNA: Mamiiiii, cred ca ma place un baiat!
MAMA: Hai, povesteste-mi.
MIRUNA (𝑝𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒): Iar s-au luat de mine la scoala si am plecat suparata si un coleg Alex a venit dupa mine si mi-a spus ca sunt misto si plangeam si lacrimile mi-au sters fondul de ten si el a zis „si ce daca?” pentru ca sunt misto si cand sunt si cand nu sunt suparata, da’ de fapt si atunci tot misto sunt.
MAMA: Asta a tot repetat? Ca esti misto?
MIRUNA: Nu, el a zis o singura data, dar eu numai asta imi amintesc.
MAMA: Si fix dimineata ti-am spus ca va sosi si momentul in care sa fi privita dincolo de acnee. Vezi? Misto!
MIRUNA: Aaa… si m-a si pupat pe obraz, mi-am amintit.
MAMA: Si nu l-ai intrebat dupa cum de-a putut sa te pupe? Vezi ca nu esti scarboasa?!
MIRUNA: Pai n-as fi crezut ca m-ar pupa vreodata altcineva in afara de tine…
MAMA: M-am gandit si cred ca cel mai bine ar fi sa mergi la un dermatolog, sa nu mai aplici toate cremele despre care citesti tu pe internet. Sa afli cauza de la un specialist si apoi sa primesti un tratament personalizat. Te-am si programat. Nu te superi, da?
MIRUNA: Mami, asta e super!!! O sa scap de acnee!!! Ȋn sfarsit!
Epilog: Acneea doare. Fizic, psihic chiar doare. Si desi te destabilizeaza si nu mai ai incredere in tine, visezi la ziua in care povara aceasta se va sfarsi. Doar ca, pana atunci nu-ti imaginezi cum ai putea sa iti creezi o perspectiva mai pozitiva asupra situatiei. Doar ca stii ce pierzi? Timp pretios. Timp din copilaria ta. care nu se mai intoarce. Asa ca mai bine accepta-te! Peste ani o sa razi de momentele astea. Crede-ma pe cuvant. Iti spune asta un om care a trecut prin ce-ai trecut si tu!
Voice-over: Mihaela Tatu
Text: Elena Vari
Art: Adrian Baldovin
Comments
Loading…