“Am chemat un prieten, l-am îmbrăcat într-un costum de-al lui taică-meu, l-am scufundat până la brâu în râul Dâmbovița – am și stricat costumul lui taică-meu, evident – și l-am fotografiat citind revista SALUT. Am trimis fotografia aceea pe adresa redacției; repet, nu mi-a cerut-o nimeni. Dar după câteva săptămâni am găsit-o publicată. A fost ca primul pas pe lună pentru mine!”
“Paşi mici în fiecare zi pe un drum suficient de lung. Restul e istorie.”
“Am pretenția de la mine că, într-un fel sau altul, în fiecare zi, fac un lucru cât de cât – mic sau mare – pentru fotografie.”
“Eu sunt un fotograf de oameni, subiecte umane, vii, cu care pot interacționa.”
“A fost metoda mea prin care am reușit să-mi înfrâng o anumită timiditate. În copilărie eram un introvertit.”
“Încă mai am acea timiditate, însă am reușit să o înfrâng cu aparatul de fotografiat.”
“Ȋn fotografie te interesează o componentă mult mai emoțională, mult mai filozofică. Te interesează să surprinzi o esență a celui fotografiat. Te interesează să reușești să captezi o formă de energie. Te interesează niste lucruri foarte puțin palpabile, foarte greu de verbalizat, foarte greu de atins într-un brief.”
“Simți când un portret e bun, când a trecut peste pragul acela tehnic al unei poze frumos luminate.”
“Marea problemă e să fii autentic în fotografie. Și nu doar să fotografiezi un personaj autentic, ci să fii și tu autentic în demersul pe care îl ai!”
“Fotografiile portret care îmi plac, realizate de mine, – nu-mi plac toate, îmi plac doar o parte -, au o anumită autenticitate. Sunt ca niste fotografii de reportaj.”
“Există un moment în care aparatul de fotografiat dispare. Nu fizic. Dar el nu mai este vizibil în limbajul corporal al celui fotografiat.”
“Fotografiile bune sunt rare, nu se întâmplă în fiecare zi. Sunt nişte evenimente!”
𝗔𝗟𝗘𝗫 𝗚𝗔𝗟𝗠𝗘𝗔𝗡𝗨 – 𝗙𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳 & 𝗗𝗶𝗿𝗲𝗰𝘁𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗶𝗺𝗮𝗴𝗶𝗻𝗲
Comments
Loading…