Dulapul cu haine a fost de prea multe ori o gaura neagra, in care am cautat elfii lui Mos Craciun sau nu stiu ce altceva, fiindca nicio haina parca nu ni s-a lipit de mana. Am sapat, de fapt, printre ele, le-am dat la o parte si ne-am uitat dupa una care sa aiba a opta culoare din curcubeu. Pentru ca a fost de negasit, am exclamat de cincisprezece ori si mult prea tare: „Nu am cu ce sa ma imbrac!”. Asa sa fie oare?
La fel spunem si noi si sarmanii oameni intinsi pe asfalt langa statia de autobuz. Cine are dreptate? Cred ca raspunsul e evident si cred ca imi va fi rusine urmatoarea data sa mai spun ca n-am cu ce sa ma imbrac. Mofturilor noastre nu li se potriveste niciodata nimic. Nu exista pentru ele nici marime potrivita, nici culoare potrivita, nici stil potrivit, nici ceva… „asortabil”.
Cand ai de unde alege, nimic nu e destul de bun sau potrivit. Cand optiunile nu sunt prea multe, cu siguranta iese la iveala tinuta perfecta, fara prea multe batai de cap. In fond, conteaza cum porti, mai putin ce porti.
Daca bataia ta de cap sunt hainele, daruieste-o omului intins langa statia de autobuz si veti fi amandoi mai fericiti.
Comments
Loading…