in ,

Candva, cumva…

Stai linstit, fericirea nu se uita. E ca mersul pe bicicleta. Nu conteaza cat de indoita sau de prafuita ti se pare tie ca a ajuns bicicleta intre timp. Asa stramba cum o vezi, o sa te duca in momentul in care esti pregatit sa mergi din nou cu ea. Stai linistit. Nu exista prea multi nori gri, asa incat sa iti fie teama ca n-o sa mai vezi soarele niciodata. Du-ti picioarele inainte. Si daca nu te temi ca o sa te impiedici de pietre, o sa vezi si soarele… curand.

What do you think?

Written by Monica Faur

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Esti ceea ce faci

Perenitatea prestatiei