Casa mirosului de brad

A trecut Craciunul, Anul Nou deja se deruleaza spre a deveni si el unul vechi. Ne-am indreptat atentia spre urmatorul lucru de asteptat – poate primavara… poate vacanta de vara… Nu mai miroase a mandarine. Cojile lor deja uscate sunt departe de casele noastre. Beteala agatata de tocul usii si-a gasit din nou locul in cutia ce va fi pusa in debara si scoasa iarasi abia iarna urmatoare. Instalatiile care luminau bradul au si ele aceeasi soarta cu globurile si restul decorului. Mirosul de brad de care ne-am bucurat pentru o perioada… a disparut si el. Si apoi… cati brazi uscati zac dupa sarbatori pe strazile din toata lumea? Cate paduri isi pierd suflarea in fiecare an, doar pentru ca noi sa avem miros de brad in casa timp de cateva zile sau maxim cateva saptamani? Cine isi mai aduce aminte si de a doua parte, de soarta bradului frumos? Noua nu ne mai trebuie in casa si nu ne mai intereseaza ce-i cu el, ca doar… „nu sunt eu singurul ce scoate bradul din casa si nu din cauza bradului meu s-au defrisat padurile”. Anul viitor poate nu va mai fi la fel. Poate ca vom lasa mirosul de brad sa stea la el acasa, permanent, nu la noi acasa… temporar.