Cat de repede trec toate?

Imi imaginez ca, pentru a putea raspunde la o astfel de intrebare, ne putem proiecta intr-o gara teribil de aglomerata.

Suntem debusolati. Chiar daca am sti la ce peron trebuie sa ajungem, ne-ar fi imposibil sa ne strecuram prin aceasta multime care pare ca vrea sa ne impinga tot mai departe de destinatie la care vrem sa ajungem. Reusim sa ne croim un drum sarind de la un spatiu inghesuit la celalalt si, din soaptele grabite ale celorlalti calatori ne aflam si peronul.

Ajungem epuizati si privim dezamagiti cum trenul pleaca fix in momentul in care facem primul pas pe peron. Asa cred eu ca se simte cand avem impresia ca toate trec pe langa noi. Imi imaginez cum timpul scoate o mana pe fereastra trenului in care trebuia sa fim noi si o flutura inainte privirii noastre obosite.