Oamenii tind sa isi scaneze imprejurimile cu un aparat cu lentile translucide. Astfel, obtinem o imagine superficiala a lumii in care traim si, cu toate acestea, ajungem sa emitem concluzii eronate.
Vedem ce suntem lasati sa vedem si, privind ochii mari si zambetele sclipitoare ale celor din jur, tindem sa credem ca suntem inconjurati de un amalgam de vieti fara cusur, iar ca toate rautatile universului s-au impiedicat si s-au izbit de noi. Dezvoltam un anume resentiment bizar si ne simtim atat de neindreptatiti incat decidem sa inclinam balanta prin rautate gratuita indreptata catre oameni care, departe de prejudecatile lumii, isi duc propriile pietre ale lui Sisif in spate. Am fost nascuti sa fim empatici, dar suferim de o inconstienta acuta. Doar pentru ca nu vedem, nu inseamna ca nu exista.
Chiar daca putem balansa greutatile vietii asemenea unui acrobat antrenat, nu inseamna ca umerii nostri de piatra nu se pot crapa din cand in cand.
📷 Taberele Coolturale BookLand
Comments
Loading…