Am fumat foarte multi ani…

Buna! Sunt Cristina Cioran si m-am lasat de fumat in 2013. Am fumat foarte multi ani… De la 15 ani, pentru ca era cool. Se promova foarte mult fumatul, se promova foarte mult ideea ca, daca fumezi, intri intr-o alta zona. Te imprietenesti altfel cu oamenii, esti bagat altfel in seama si, atunci, am intrat si eu in zona asta cool, ca sa zic asa. Nu mi-a placut la inceput, dupa care a devenit o obisnuinta si fumatul devenise asa, ca o obligatie. Adica, nu mai faceam absolut nimic, daca nu fumam si o tigara. Adica, totul era in jurul tigarilor. Inainte de liceu (cate tigari fumam pe drum, in pauza!), numaram pauzele in functie de tigarile fumate sau stiam, habar n-am, cam cat dureaza sa beau un suc, in functie de cate tigari voi fuma. Adica, totul se contoriza, cum ar veni, in fumat. A culminat in 2013 cand, lucrand la un proiect destul de greu, ajunsesem sa fumez trei pachete de tigari pe zi. La modul ca fumam noaptea foarte mult, ma trezeam foarte mult si ma durea foarte tare gatul. E adevarat ca stiam ca o sa ma las de fumat si m-am pregatit vreo doi ani. Cam din 2011 am inceput sa imi sadesc chestia asta in cap. Ca, intr-o zi, ma voi lasa de fumat si ma voi lasa dintr-o data. Dar, n-am o motivatie suficienta… Tot timpul imi cautam cate un motiv, tot timpul imi cautam cate o scuza si imi lipsea motivatia. La un moment dat, am intrat intr-un proiect, unde trebuia sa cant. Si nu puteam, pentru ca ma durea gatul de la cate tigari fumam. Si atunci, m-am lasat doua saptamani si a picat proiectul… Mama, si parca in ciuda m-am reapucat! Ulterior, m-am gandit cum as putea sa fac… Ce ar trebui sa ma motiveze, cu adevarat… Si, cumva, mi-am sadit ideea asta: ca daca nu ma las (si pentru ca ma durea foarte tare gatul), sigur ma imbolnavesc si o sa mor. Sau, o sa ma imbolnavesc si o sa sufar foarte tare. Si am stat, am stat… M-am tot invartit pe langa chestia asta… Fumam, ma durea gatul din ce in ce mai tare… Incepusem sa realizez ca toata toxicitatea aia si toata otrava aia intra in corpul meu si, practic, nu mai iese. Tuseam foarte mult, nu mai zic ca expectoram absolut ingrozitor! Aveam acea tuse tabacica si vocea foarte ragusita. Bine, vocea imi placea. Pentru ca asa, ca o paranteza, dupa ce m-am lasat de fumat, mi s-a subtiat vocea. Si, vai, primeam numai: „unde-i vocea ta ragusita?” Eh, era de tutungioaca… S-a dus! Asa, revenind la momentul in care m-am lasat, sora mea statea in Marea Britanie si acolo nu se fumeaza, aproape, nicaieri. La modul ca ei, oricum, nu fumau. Deci, acasa nu se fuma, in baruri nu se fuma. La noi, inca se fuma in anul acela. Cumva, nu aveai voie nici pe-afara… Erau niste locuri, niste gherete; erau îngradite ciudat; te umileau, cumva, daca erai fumator…. Adica erai, cumva, intr-o zona de scursura a societatii. Nu erai deloc cool! Asadar, am realizat, mergand in Marea Britanie, ca fumatul nu mai e cool. Si, stand de vorba, bineinteles, sustinand ideea fumatului eu, sus si tare! «Cum, ca eu fumez pentru ca vreau, pentru ca imi place! Ca-i corpul meu, fac ce vreau!». Am inceput sa realizez, sa ascult, de fapt, ce spuneau ceilalti: „bai, fumul tau imi intra mie in gat!” Si asa mai departe…

Ma rog, nu m-a impresionat foarte tare! La urmatoarea plecare, insa, chiar de Craciun/Revelion, am plecat cu gandul ca ma las de fumat. Mi-am luat doua pachete de „Pall Mall” albastru- asta fumam- sau „Dunhill”… „Dunhill” cred! Nedesfacute, logic! Si le-am pus in geanta (mi-aduc aminte si acum, o geanta maro). Si am zis: «eu ma intorc cu pachetele astea!». Amuzant, nu?! Asa, ca prima faza, super amuzant! Am plecat cu acele tigari. Stiam ca le am la mine, nu mi-am aprins nicio tigara si nici nu mi-am dorit in acele doua saptamani (cat am stat la sora mea). Dupa care, m-am intors la Bucuresti si am venit la job, si mi-am aprins o tigara. Bai! Nu am putut sa trag nici macar un fum! Am inceput sa lacrimez abundent si am inceput sa tusesc. Si mi-am dat seama ca eu imi curatasem corpul. In perioada aia, cum spuneam, inca se fuma in Romania. Si nu mai puteam iesi nicaieri, pentru ca oriunde ma duceam, se fuma ingrozitor. Imi lacrimau ochii, ma ustura gatu’, raguseam instant. Nu mai puteam sa vorbesc, adica, deja devenise… Corpul meu refuza orice contact cu otrava aceea. Si, pana nu s-a oprit fumatul in localuri, in interior, in Romania, nu am iesit nicaieri. Doar daca era sa fie terasa, atat! Incepusem sa nu mai suport, simteam de la un kilometru fumul… Atunci am inteles, de ce Donald Sutherland- care chiar a murit de curand- cand filma la Buftea, a cerut ca pe o raza de un kilometru sa nu se fumeze. De fapt, 500 de metri a cerut. Exagerez… Repet, pe o raza de 500 de metri sa nu se fumeze, pentru ca il deranjeaza. Am inteles, de data aceasta, la ce se referea. Dupa ce am nascut (pentru ca am nascut prematur), nu am mai fumat toti anii astia. Am nascut, in 2021, prematur… Si, atunci, dupa ce am nascut, pentru ca eram stresata ca eram la spital, am fumat IQOS. Tot asa, incepuse sa ma doara gatul si nu ma simteam bine deloc. Ma ametea, imi dadea o stare proasta. Si, intr-o zi, la doi ani distanta, am spus STOP!  Pe 9 august am zis STOP! Nu mai fumez nici de-astea. E adevarat ca a durat ceva lasatul asta al meu… Nu am mai fumat de data asta, a treia… Doar foarte putin, mai mult ca sa ma conving, ca nu imi mai doresc chestia asta. A fost o lupta foarte grea si, ca recomandare, eu m-am pregatit sa ma las de fumat, de tigari care se aprind, nu-stiu-ce… M-am pregatit doi ani, cel putin! Stiam ca, la un moment dat, ma voi lasa, si stiam ca o voi face dintr-o data. Stiam ca nu o sa ma mai poata opri nimic, daca imi doresc cu adevarat. As vrea sa pot sa pun acea ambitie si in alte conditii. As vrea sa pot sa folosesc puterea aia, pe care am avut-o atunci… Puterea de a nu ma intoarce la tigari as vrea s-o pot folosi si in alte actiuni ale mele. Ce vad eu acum este o generatie de tineri care nu vad ca e cool sa fumezi. Ceea ce e foarte fain! Vad o generatie de tineri extrem de curajosi si de frumosi, si de ambitiosi! O generatie de tineri care stiu ce vor! Care nu pot fi pacaliti si nu pot fi dusi de nas, si sper din suflet ca toata media si Hollywood-ul, si asa mai departe… Sa nu mai faca, din ceva extrem de toxic si daunator, ceva cool. Pentru ca, in perioada aia in care eu m-am apucat de fumat, dar si cat am continuat sa fumez, toate filmele, toate serialele- peste tot se fuma si era cool. Si era fain, si era misto, si era personajul ala interesant… Personajul interesant era ala care fuma! La fel, baiatul de care iti placea era mega fumator. Sunt super incantata ca, in perioada in care am fost eu adolescenta, nu prea erau droguri. Ca sa fie baiatul de care eram indragostita consumator… Nu stiu ce as fi facut… De aceea, va transmit ca va admir, va iubesc si ramaneti ambitiosi, si ramaneti curajosi! E cool sa stii ce vrei sa faci! E cool sa nu fumezi!

𝐈𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐮𝐦𝐢𝐦 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐞𝐢 𝐂𝐢𝐨𝐫𝐚𝐧 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐨𝐯𝐚𝐝𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐣, 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫 & 𝐟𝐨𝐫𝐭𝐚!

𝐈𝐧𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐧𝐢𝐯𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐭𝐚𝐮 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭𝐚, 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐚𝐫𝐳𝐢𝐮 𝐬𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐨 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐢 𝐬𝐚𝐧𝐚𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐭𝐚! 𝐏𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭 𝐬𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞 𝐢𝐧 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐮, 𝐩𝐚𝐧𝐚 𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐩𝐚𝐭! NOVOMATIC, 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫 𝐁𝐨𝐨𝐤𝐋𝐚𝐧𝐝 𝐄𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭𝐢𝐨𝐧, 𝐬𝐮𝐬𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚!

*𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚 𝐂𝐢𝐨𝐫𝐚𝐧 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭𝐚 𝐢𝐧 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐮𝐧 𝐟𝐞𝐥 𝐜𝐮 𝐏𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐁𝐨𝐨𝐤𝐋𝐚𝐧𝐝.

𝐀𝐫𝐭 𝐃𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫: Adrian Baldovin