Comunicarea reusit de nereusita dintre mama si fiu

Relatia dintre fiu si mama este un fenomen complex. In aceasta relatie, amandoi au cate un scop bine insusit, din pacate scopul fiului fiind deseori puternic influentat de cel al mamei. Aceasta oarba urmarire a dorintei de bine pentru propriul sine proiectat pe cealalta persoana – fiu si mama, mama si fiu – poate inlocui autenticul sentiment de iubire neconditionata.

Astfel, dragi cititori, vom incepe cu ce trebuie evitat intr-o relatie mama-fiu. De ce? Pentru ca habar nu am cum arata o asemenea relatie perfecta, dar, iata, putem cuprinde mereu ce avem de facut pentru a ne imbunatati propria fiinta.

Fie ca e vorba de scoala, literatura, grup social, dragoste, mama are o tendinta instinctiva de a participa in calatoria prin aceste capitole de viata ale fiului ei. Va voi zice cu mare siguranta ca acest lucru este, desigur, normal. Problema apare cand lucrurile depasesc instinctul matern, cand mama, parintele de altfel, incepe sa aiba mii si mii de ganduri prin perceptia sa referitoare la situatiile cu care fiul sau se confrunta.

Un mare inamic al mamei este gandirea in exces, din tic, din stres, asupra unor situatii adolescentine. In mintea mea, atunci cand vine vorba despre un adolescent baiat, lucrurile trebuie adresate altfel. Primele 3-4 ganduri asupra oricarei situatii adolescentine prin care trece fiul sunt, de obicei, indeajuns. Nu vei avea cum sa ajungi la alte concluzii fara comunicare cu cel implicat in situatie, adica flacaul.

De exemplu, avem „prostia” fumatului, cuvantul prostie pe care rusinat  il scriu, totusi, in ghilimele, fiind o descriere „foarte” perfecta. In aceasta situatie te poti gandi la cateva unghiuri de „atac”, din perspectiva banilor, perspectiva sanatatii (pe termen scurt/termen lung), perspectiva opiniei sociale care il va afecta pe adolescent s.a. Asadar, avand aceste trei ganduri deja stabilite, merita ca acestea sa fie discutate. Urmeaza comunicarea, unde se iveste adevarata problema.

In procesul de comunicare ce va urma se vor propti, de obicei, de dupa dulap, dificultatile confuziei de sine adolscentine si, posibil, dificultatile mentinerii in contact cu sinele din viata de adult. Scopul mamei, despre care vorbeam la inceput, este deseori acesta „De azi se rezolva! Nu se mai poate, stop! Nu exista alta varianta, stiu clar despre ce vorbesc!”. Mama, spun iarasi, are mare dreptate in rationamentul ei. De multe ori iti propune varianta mai buna si, da, chiar stie despre ce vorbeste. Scopul acestui rationament este, totusi, complet deraiat. Desi pare absurd, nu are niciun sens in calitate de parinte sa il faci pe copil sa se opreasca din fumat, din chiulitul de la ore sau din bautul primei beri. Copilul, orice i-ai face, el tot dupa capul sau va face. Scopul mamei trebuie sa fie comunicarea, intelegerea si ascultarea, nu rezolvarea fiecarui lucru mititel pe care il face afurisitul ala de fiu. In acest mod nu se va pierde legatura complet cu tanarul.

Din partea amandurora trebuie sa existe onestitate in situatia despre care se vorbeste, desi este de inteles daca fiul ezita. Pentru a scapa de acest blocaj al ezitarii in a fi onest, trebuie ca mama sa se asigure ca lucrurile sunt cat mai deschis puse pe masa, problemele pe care le resimte ca mama in contextul respectiv, in consecinta aratand si interes fata de dificultatile baiatului. Intr-o stare dominata de onesitate si fermitate, situatia este deja pe jumatate rezolvata.

Din partea fiului lucrurile devin mai complicate si fara de raspuns, intrucat vorbim despre un om care are nevoie de comportamentul mentionat anterior pentru a dezvolta un tip de constiinta de sine, pentru a constientiza ce ii defineste fricile, placerile, nevoile, prin ratiune. De fapt, acesta este obiectivul comunicarii, sa dezvolte ideea de demers rational al lucrurilor, sa constituie o situatie in care doua persoane se inteleg reciproc si raspund in consecinta, situatii de care adolescentul are din ce in ce mai multa nevoie.

Avantajul pe care il are fiul, de care se foloseste mult prea putin, este posibilitatea de a gandi situatia din mai multe puncte de vedere; acea inteligenta emotionala care ii da adolescentului mult potential.

In fapt, cand vine vorba despre comunicarea mama-fiu, acestia sunt doua parti ale aceleasi monezi, fiul este ametit de necunoasterea sinelui, iar mama, cea in cunoastere de sine este cea pe care ignoranta o ucide. In lipsa de ratiune din partea unuia si cu ignoranta din partea celeilalte, mai exista vreun soc la problemele de comunicare dintre cei doi?