Inca n-am plecat. Inca mai am o zi la dispozitie sa retin detaliile care vreau sa imi ramana intiparite in memorie, ca la jocul de carti pe care trebuie sa le tii minte si sa faci perechi din cele identice. N-am reusit niciodata vreo performanta prea mare la acel joc, insa locurile care mi s-au derulat sub picioare mi-au ramas in memorie… fara pereche.
Inca sunt aici, dar stiu ca maine deja imi va parea rau ca zilele s-au scurs atat de repede. Pe cat de multe zile am asteptat sa vad Spania, pe atat de multe zile voi vrea sa ma intorc la fantana cu miros de portocale, la festivalul cu flori, la oamenii zambitori, la arhitectura finisata cu nuante de albastru sau caramiziu.
Inca mai am timp sa fac poze pentru cutia cu amintiri, inca mai pot sa mananc inghetata pe stradutele inguste, inca mai pot sa fac ce nu voi face maine.
Daca nu azi, cand?
Comments
Loading…