in ,

Dati-mi, va rog, o punga cu timp

Am fost azi la magazinul din coltul strazii si m-am plimbat printre rafturile de detergenti, legume, dulciuri si nici la conserve nu am gasit vreo cutie care sa aiba pe ea secunde. In vitrina… branza, masline, sunca si crenvursti, cifre – doar preturi. Tanti de la tejghea dormea cu un ziar in mana. Nu stie ca nu le poate face pe amandoua odata. Am alergat si la librarie. Carti de povesti, romane, pixuri, creioane mecanice. O tanara in spatele vitrinei, care molfaie guma de mestecat si da scroll pe telefon. E incuiata in ecranul ei, nici nu m-aude.

Asa am cautat si mi-am cules privirile de pe jos, de la metrou, apoi din gara. Unde e, ca nu e de gasit… L-am intrebat pe omul care avea chipie daca imi da o mana de-ajutor. Prea ocupat cu pata neagra de pe jos ca sa imi spuna unde merge trenul. Dar m-am urcat.

Am coborat la capatul pamantului, unde daca m-as fi aplecat as fi cazut de-a rostogolul in oceanul Pacific… si am intrat in farmacie sa-mi dea macar o doamna in halat reteta care-mi trebuie. Nu-si gasea pixul si nici cheful, nici nu s-a mai intors dintre rafturi.

La usa farmaciei un batranel cocosat, mic si carunt, cu ochi de sticla. Doar el m-a intrebat ce caut si i-am spus „Dati-mi, va rog, o punga cu timp!”.

M-a luat de mana si din caldura inimii lui mi-a dat si mie. Mi-a spus ca timpul nu sta in conserva niciodata, se consuma cat e proaspat.

What do you think?

Written by Monica Faur

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Toti avem o floare acasa

Noi n-avem sinonime