Au trecut astazi prin fata mea o suta de povesti… O suta… sau doua… sau cate nu stiu numara. Niciuna dintre povesti nu era scrisa in vreuna dintre carticelele de pe standul meu. Daca ar fi fost, probabil s-ar fi oprit sa imi ceara una si le-as fi dat pe langa si un iepuras albastru, ca sa il aseze pe raftul cel mai de sus din dormitor.
Am vazut povesti cu picioare, chipuri senine si posomorate, mute si vorbitoare. Povesti nescrise, fiindca asta suntem. Dar nu ne citim unii pe altii, asa cum nu citim nici cartile obligatorii de la scoala. Trecem unii pe langa altii, dar nu stim care incotro se indreapta. Nu stim… si poate nici nu ne-a pasat vreodata.
Emotii, sentimente si fapte, tragedii si boli incurabile, extaz neexprimat si iubire neconditionata, amintiri dulci si vise cu gust amar, toate cusute cu cu piele, sub carne si oase. Daca n-ai vazut pana acum un amalgam, sa stii ca tu esti unul. Doar tu stii ce ascunzi inauntrul tau. Eu te vad trecand prin fata standului meu de dupa casa de marcat, insa nu-ti pot decat ghici povestea… sau nici atat. Pentru mine esti un personaj, un mister pe care imi inchipui ca il rezolv, dupa felul in care arunci produsele in cos, dupa cum spui sau nu “Buna ziua”, dupa cum il imbrancesti pe cel din fata sau dupa cum il ajuti sa isi stranga produsele scapate pe jos.
Esti un mister interesant.
Comments
Loading…