Inima pompeaza sange amestecat cu tot ceea ce sadim noi in ea. Cresc semintele de amaraciune, cand privirea ne sta plecata spre spini si maracini, cu toate ca putin mai sus sunt si petalele de flori. Asa ne curge prin vene dorinta de a ne vindeca pe noi insine, dintr-o inima care nu e inca pregatita sa bata si pentru ceilalti. Intai inveti cum sa te vindeci pe tine, ca sa stii apoi cum sa ii vindeci si pe ceilalti. In final, avem aceeasi grupa sangvina cand vine vorba de emotiile pe care le putem dona, ca sa ii restabilizam pe cei de langa noi. Pana la urma, dragostea se imparte cu oamenii pe care ii avem in inima. Daca am pastra toata dragostea pentru noi insine, ce sens ar mai avea ea si care i-ar mai fi sursele ca sa se inmulteasca?
Suntem oameni pentru ca avem o inima care sa ne tina departe de un dezechilibru catastrofal al prea multei ratiuni.
Comments
Loading…