Nu pot decat sa spun si sa-mi repet un singur cuvant: „bizar”. Acesta imi este gand recurent la finalul anului. Bizar pentru ca nu cred ca vreodata aceasta extraordinara trecere a timpului va fi un lucru pe care sa-l inteleg cu adevarat. In acest peisaj de confuzie asupra ideii de a fi, ma retrag constant intr-un compartiment al ochiului meu si admir natura. Natura nu trece, nu fuge si nici nu vine, este chiar atunci cand stii ca va fi. Din acest motiv mi se pare dezechilibrata comparatia dintre om si natura, croita de multe ori in diferite opere literare sau curente artistice. Tind sa cred ca, mai mult decat orice, omul simte nevoie de a se „subjuga” naturii, de a o servi, mai degraba, de a ii oferi clipirea privirii lui de om. Lucru care se diferentiaza totusi fara indoiala de tendinta masochista a omului de subordonare in societate, sau fata de alti oameni, pentru o simtire de stabilitate.
Cand vine vorba de ce te inconjoara fizic, prin ceea ce nu cuvanteaza sau nu clipeste inapoi drept raspuns pentru a ta privire, omul simte o chemare. O lacrima care are sa vina imediat dupa cuprinderea blanda pe care o asteapta sufletul mereu june. In acest sens, nu-ti prieste sa te compromiti pentru a satisface tumultul naturii, nu-ti vine sa implori ca aceasta sa-ti ofere un singur cuvant mult dorit. E o relatie fara urma de asteptari, cea dintre om si fiinta fara de timp. Este o conexiune anume la care oricine este indreptatit, caci asemenea conexiune se doreste a fi mai presus de moralitate. Pana si un talhar, in aceeasi masura ca un nou-nascut, va avea aceasta fascinatie „bizara” pentru lumea din juru-i. Parca nu-mi explic de ce… dar cunosc, precum voi, in strafundul sinelui, motivul misterios. In aceeasi cautare, chiar in momentul in care ai avea impulsul sa descrii explicatia acestui fenomen, acelasi impuls iti spune, subit, sa taci.
Astfel, tac, nu mai rostesc cuvant, las anul sa treaca, si ma gandesc cu placere la faptul ca fiinta noastra are sa fie mereu in siguranta cat timp prin lume exista mici adaposturi fara timp si devenire, poate totul fiind, nu devenind… ‘Cele locuri ce-amintesc ca ai simtit si simti si vei simti pentru totdeauna, motivul pentru care anul trece si pentru care… tac si ascult.
Comments
Loading…