Arhitectura

Pentru a parasi un moment scena stresului cotidian, cand ma retrag in micul meu coltisor de pace si liniste, imi place sa ma las dominata de ganduri infantile. S-ar putea spune ca imi las psihicul sa involueze, insa simt ca astfel de momente sunt vitale pentru mentinerea sanatatii mele intre parametri normali. In unele din aceste clipe, imi imaginez ca sunt un arhitect si ca in interiorul sufletului meu construiesc o casa; un conac – de fapt – cu atat de multe camere incat sa incapa in el fiecare om pe care l-am iubit vreodata. Imi dedic minute pretioase din timpul meu si asa limitat pentru a imi imagina pana la ultimul detaliu culorile fiecarei incaperi, ce piese de mobila ar exista in concordanta cu personalitatea persoanei ce ar detine-o sau numarul de ferestre.

Incerc sa multumesc, macar la nivel imaginativ, dorintele tuturor oamenilor dragi. Sper ca, intr-o zi, cineva sa fie la fel de grijuliu si de atent cu mine.