Cateodata am nevoie de un buton pe care sa il scot din buzunar si sa il apas, ca toata starea de oboseala sa se transforme in motivatie. Nu o sa am niciodata un astfel de buton. Dar o sa ma mai intreb si de acum inainte de ce e uneori atat de greu sa te pui in starea de a face ceva. O sa ma mai intreb de ce nu ar putea sa fie invers – sa fim mereu cuprinsi de o energie interminabila si sa ne dorim sa reusim sa ne plictisim, fara sa putem. Iar apoi o sa ma ridic ceva mai consolata de pe scaunul pe care am facut un popas destul de lung. Si o sa imi continui treaba, gasindu-mi singura motivatia, ca de obicei, fara vreun buton miraculos.
Comments
Loading…